“Aş dori să încep acest subiect prin a aduce câteva lămuriri într-un domeniu care este dominat de confuzii, începând de la termenii folosiţi şi până la semnificaţia şi importanţa acestui proces. Ne referim la digitalizarea infrastructurii de transport şi distribuţie a energiei (gaz şi electricitate) ca la acel proces care automatizează colectarea şi procesarea datelor (a informaţiilor din proces) în scopul creşterii relevanţei pe baza analizei acestor date, a creşterii eficienţei, a creşterii flexibilităţii şi rapidităţii cu care este condusă această infrastructură. Procesul care vizează digitizarea acestui domeniu este diferit şi se referă la convertirea datelor de tip analogic în date digitale. Transformarea digitală a acestei infrastructuri critice (termen de asemenea utilizat) se referă mai ales la aspectele de ordin cultural şi managerial care implică adoptarea metodelor de analiză, implementarea proceselor adaptate la o astfel de infrastructură digitizată şi digitalizată. Toate cele trei procese sunt de actualitate şi de interes pentru infrastructura la care ne referim, deşi în cele ce urmează doresc să pun accentul mai ales pe ceea ce ţine de digitalizare”, a arătat Bodea.
Un alt aspect controversat ţine de legătura dintre procesul de digitalizare a infrastructurii şi adopţia soluţiilor moderne şi regenerabile de energie.
“Am fost pus deseori în situaţia de a fi nevoit să explic că pentru a putea gestiona o generare de energie dominată de surse instabile, în general reduse ca putere şi puternic distribuite geografic, este nevoie de o legătură între consum şi producţie cu un grad de flexibilitate şi rezilienţă ce nu poate fi asigurat decât de o infrastructură cu un înalt grad de digitizare, unde informaţia circulă practic instantaneu, iar decizia este descentralizată şi automatizată”, explică specialistul.
O infrastructură digitalizată poartă numele de smart grid (reţea inteligentă), concept ce include sisteme diverse precum: smart metering, soluţii SCADA, geographical information system, asset management, demand response etc. Funcţionarea logică şi interdependentă a unor astfel de sisteme necesită o transformare digitală la nivelul companiei şi creează baza necesară pentru dezvoltarea şi creşterea eficienţei soluţiilor distribuite de generare din surse regenerabile.
În lipsa unei astfel de infrastructuri inteligente, utilizarea la potenţial maxim a energiei eoliene sau solare nu poate fi asigurată şi ca urmare, rentabilitatea acestora este scăzută, ceea ce înseamnă un preţ mai mare al energiei pentru consumator, consideră Bodea.
“O politică corectă de dezvoltare a infrastructurii energetice a unei ţări ar trebui să fie abordată integrat, predictibil şi coerent, să cuprindă obiective clare, adecvate temporal, realizabile şi relevante. În plus, abordarea holistică ar trebui să fie competentă şi aliniată legislativ în toate reglementările primare sau secundare. Din păcate, atât strategia energetică naţională, cât şi Planul naţional integrat în domeniul energiei şi schimbărilor climatice, nu “suferă” de o astfel de abordare. Consider că o revizie urgentă la nivelul întregii legislaţii specifice, în sensul construcţiei de la zero a unui nou pachet coerent, ar trebui să fie prima prioritate. Multiplele cârpeli şi abordări diferenţiate între instituţiile relevante au adus România într-un loc în care lipsa unei politici unitare şi clare se va transforma într-un apetit redus de investiţii pentru proiecte majore”, spune Bodea.
Focusul exagerat pe existenţa surselor de finanţare gratuite sau foarte ieftine nu este sănătos, deoarece un investitor în contextul economic global actual nu de bani duce lipsă, el are nevoie primordial de garanţia operării în siguranţă, în vederea obţinerii profiturilor şi a recuperării investiţiei, iar această garanţie nu poate fi asigurată într-un context de reglementare imprecis şi nesigur, a subliniat el.
“În România, am curajul să declar că nivelul de inteligenţă a reţelelor este pe unul dintre ultimele locuri din UE, poate chiar pe ultimul. Această realitate va întârzia şi face puţin eficientă adopţia de tehnologie regenerabilă atunci când discutăm de ţinte de peste 30% în astfel de tehnologii de generare şi va face imposibilă ţinta de peste 50% pe care o avem în faţă. Consider că avem timp să recuperăm, cu condiţia ca eforturile experţilor şi voinţa politicienilor să fie disponibile”, a completat preşedintele CRE.
Regândirea contextului de reglementare care stă la baza activităţilor de transport şi distribuţie de energie poate pune pe un culoar corect procesul de digitalizare, iar utilizarea granturilor precum şi a surselor ieftine de finanţare va face mai admisibilă această transformare pentru consumator.
“Piedici există, deoarece cadrul economic prezent care se manifestă prin creşterea preţurilor la energie poate determina o presiune şi pe tarifele de transport şi distribuţie chiar cu riscul limitării nivelului de investiţii sau al extinderii perioadelor de recuperare. Aceasta ar fi o greşeală, deoarece indiferent de sursa de producere sau de locaţia internă sau externă, energia tranzitează reţelele din România pentru a ajunge la consumator, iar noi avem nevoie de reţele deştepte, flexibile, care să genereze costuri reduse”, a arătat Bodea.
Viitorul este digital şi electric, iar lipsa unei viziuni consistente şi aliniate vremurilor ne poate plasa împotriva curentului, cu costuri enorme pentru industrie, consumatori casnici şi mediu. AGERPRES/(Autor: Florentina Cernat, editor: Andreea Marinescu, editor online: Anda Badea )
Citeşte şi:
* Noi tehnologii în energie/ Bodea (CRE): Energia va deveni un produs din ce în ce mai scump
* Noi tehnologii în energie – Lupta împotriva schimbărilor climatice: de la acţiune de salvare la principalul mecanism de dezvoltare economică al UE
* Noi tehnologii în energie – De ce este important să producem şi să folosim eficient energia
* Noi tehnologii în energie – Hidrogenul, panaceu universal?
* Noi tehnologii în energie: Ce efecte are asupra românilor lupta împotriva schimbărilor climatice