Şi, ca întotdeauna, va cânta ce ştie cel mai bine, “piesele cele mai bune”.
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO
“De fiecare dată eu am cântat ce ştiu, ce ştiam cel mai bine, dar având foarte multe piese în repertoriu, uneori mă repetam, poate, dar întâmplător, alteori cântam ce îşi dorea publicul, dar mereu lucruri bune, deci piesele cele mai bune”, a declarat, pentru AGERPRES, muzicianul.
Îşi aminteşte de primele ediţii de “Om Bun”, când festivalul “se putea face în teatre mai mici”. “A ajuns până la Sala Palatului şi mai avea un pic şi se făcea în sală de sport şi pe stadion. Asta pentru că el a inclus nişte nume foarte bune, cele mai importante nume ale muzicii folk”, afirmă Mircea Baniciu.
“A fost un festival care s-a ţinut în nişte condiţii artistice foarte-foarte bune, asta datorită lui Victor (Socaciu – n.r.) şi nu numai lui, ci şi datorită organizatorilor, pentru că nu l-a organizat el tot timpul. Într-o perioadă, am fost sponsorizaţi şi filmaţi, în acelaşi timp, de Televiziunea Română, care la un moment dat a renunţat, după care a revenit, (…) dar festivalul a rămas în picioare. Noi am venit de fiecare dată, regăsindu-ne într-un context folk foarte-foarte frumos. Cei mai buni din folk şi nu numai, şi numele care urmau să apară şi urmau să se lanseze, chiar ieri şi astăzi am vorbit cu Alina Manole care mi-a spus că prima ei întâmplare pe scenă a fost la un festival “Om Bun” şi chiar l-a lăudat ca idee şi ce i s-a întâmplat ei, deci a fost cumva pentru ea un punct de lansare, şi nu numai pentru ea. Victor a avut grijă să adune pe lângă cei consacraţi, pe lângă cei cu nume care aduceau lume la casă, şi nume tinere, printre care au fost unii foarte-foarte buni şi care continuă să fie buni. Noi sperăm ca muzica folk să meargă înainte prin ei. Noi ne mai retragem, unii – alţii, pentru că uite ce vine pe capul nostru”, spune cantautorul.
Foto: (c) EMIL BADEA (C) / AGERPRES FOTO
Care este cea mai importantă amintire a lui de la “Om Bun”?
“Nu vreau să vă povestesc. Cea mai importantă a fost plecarea lui Florian Pittiş de pe scenă. Da, Florian Pittiş, Dumnezeu să îl odihnească. A zis că noi nu trebuie să vorbim pe scenă, noi trebuie să cântăm, să ne vedem de treabă, pentru că Bob Dylan aşa face. Asta a fost una dintre cele mai neplăcute, aş spune, cel mai neplăcut eveniment. El nu a mai revenit în Pasărea Colibri după aceea. Nu am reuşit niciodată să regăsesc motivaţia momentului, doar că lucrul acesta s-a întâmplat la “Om Bun””, îşi aminteşte Mircea Baniciu.
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO
Cât despre amintiri frumoase, el spune că are de la “fiecare spectacol, biss-uri nenumărate”. “Şi, cum să spun, spectatori care au rămas până la finalul spectacolului să mă urmărească pe mine. Fără modestie, pe mine am spus (cu semnul exclamării)”, subliniază el.
Îi place foarte mult că, în ultimii 30 de ani, “folkiştii au început să îşi acordeze chitările”, că au început “să cânte cu diverse orchestraţii, cu diverşi acompaniatori, care au avut grijă ca piesele să fie mai îngrijite, să fie mai curate ca aspect, ca mod de exprimare”.
“Folkiştii, adică noi – şi aici mă refer şi la mine -, am avut grijă ca numele noastre să nu fie băgate în tot felul de prostii, în aşa fel încât ideea de muzică folk să rămână cumva curată”, precizează artistul.
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO
L-am întrebat ce i-ar plăcea să se schimbe în viaţa lui de artist dacă ar da timpul înapoi, în urmă cu 30 de ani…
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO
“Aş vrea să schimbăm gajurile (râde). La începutul meseriei, vorbim de începutul meu cu Phoenix, Pasărea Colibri şi cu nu ştiu ce, ar trebui să fie puţin mai mulţi bani vizavi de cât s-a câştigat pe numele nostru, vorbesc de Phoenix, de Pasărea Colibri, de mine şi aşa mai departe. Au fost bani foarte puţini pe care i-am strâns după toţi anii aceştia şi aş vrea să schimb, dacă ar fi să se mai întâmple o dată, să ne vedem ca în America, cu o vilă frumoasă ca a lui Cage, ca a lui nu ştiu care, şi aşa mai departe. Aveam un impresar care spunea 'Baniciule, dacă eram într-o perioadă mai fericită, fără Ceauşescu, – impresar fiind el – voi din Phoenix aveaţi fiecare o vilă şi un Mercedes, iar eu cinci' (râde). Dar, mă rog, era bine şi aşa”, îşi aminteşte muzicianul.
În ultima vreme i-au lipsit “spectacolele, prietenii, întâlnirile, contactele, viaţa asta publică la care stăm la diverse mese, ne înţelegem, vorbim, mai bem câte un pahar de bere şi aşa mai departe”.
Foto: (c) EMIL BADEA (C) / AGERPRES FOTO
“Asta îmi lipseşte. Nu să stau în casă să mă uit la filme, ca şi ceilalţi de altfel, pentru că asta e situaţia. Nu, nu mă uit doar la filme, mă uit şi la nevastă şi la fiul meu, mă uit la tot ce se întâmplă aici în casă frumos şi mă gândesc că totuşi ar trebui să mai ieşim afară. Eu stau undeva la ţară şi vremea asta nu se mai potoleşte”, afirmă folkistul.
Fanilor “Om Bun” le urează simplu: “Cel mai bun gând şi să ne revedem sănătoşi, cu semnul exclamării, sănătoşi neapărat, cât se poate de repede”. AGERPRES/(AS – autor: Petronius Craiu, editor: Andreea Rotaru, editor online: Adrian Dãdârlat)
Citeşte şi:
OmBun30/ Adrian Beznă: Folk-ul rămâne tânăr şi cinstit cu spiritul lui
OmBun30/Victor Socaciu: Pentru mine, Festivalul rămâne acel copil frumos, plămădit alături de colegii mei
OmBun30/ Mircea Vintilă: Am cântat la toate ediţiile de la festival, nici nu se putea altfel, nu puteam lipsi
OmBun30/ Cătălin Stepa: Cel mai sincer mod de a te adresa lumii – tu, chitara şi atât!