Cu un trecut tumultuos, vechiul bastion al creştinătăţii în calea cotropirilor otomane a intrat şi în atenţia turiştilor români. Şi asta pentru că insula Corfu se află la doar o oră şi 20 de minute de zbor, iar cu maşina drumul nu depăşeşte 14 ore, de la Bucureşti.
Începuturile turismului în insulele greceşti – Croaziera regilor
Oamenii locului spun că turismul în Grecia a început în august 1954 datorită unei croaziere regale la care au participat şi Regele Mihai al României şi Regina Ana. În august 1954, Regina Frederica a Greciei a strâns nu mai puţin de 104 membri ai monarhiilor europene pe vasul de croazieră Agamemnon, care a străbătut Marea Mediterană, Marea Egee şi Marea Ionică. Iar prima oprire a fost insula Corfu, unde familia regală elenă avea reşedinţa de vară. Apoi au urmat Creta, Rhodos, Santorini, Mykonos şi tot aşa până în anticul oraş Delphi.
Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES
Scopul declarat al croazierei a fost lansarea turismului în Grecia, deşi la vremea respectivă s-a vorbit şi despre faptul că s-a urmărit ca membrii caselor regale să creeze noi alianţe prin căsătorii, monarhiile europene traversând o perioadă de criză după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Povestea care a ţinut primele pagini ale tuturor ziarelor europene ale vremii este spusă şi acum de ghizi şi atrage în continuare turişti. Nu mai puţin de 1 milion de turişti pe an reuşea insula Corfu să atragă înainte de pandemie, majoritatea britanici, astfel încât se poate spune că scopul Reginei Frederica a fost atins.
Nostalgia monarhiei, ultima tendinţă în turismul din zona Mării Ionice
Născut în Corfu, Prinţul Philip al Marii Britanii, membru al Casei Regale a Greciei, este una dintre figurile emblematice ale insulei elene. Exilat la doar un an şi jumătate, prinţul, care a decedat în luna aprilie a acestui an la vârsta de 99 de ani, a mai vizitat o singură dată locurile natale în timpul vieţii sale. Neoficial, se spune că nedreptăţile la care a fost supus soţul său au determinat-o pe Regina Elisabeta să nu facă niciodată o vizită oficială în Grecia.
Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES
Legenda spune că Philip, văr şi bun prieten cu Regele Mihai al României, s-a născut pe o masă de bucătărie din palatul Mon Repos, care ar putea fi văzută şi azi. Fals. Reşedinţa Mon Repos, cumpărată de curând de statul grec, pentru 12 milioane de euro, alături de toate celelalte proprietăţi pentru care s-a judecat mulţi ani cu Casa Regală elenă, mai are foarte puţin mobilier, fiind în mare parte goală. Dar Mon Repos continuă să fie un punct de atracţie important al insulei.
O altă figură marcantă a Casei Regale Britanice în insula Corfu este prinţul Charles, cel care obişnuieşte să-şi petreacă vacanţele în vila familiei Rothchild, ce găzduieşte adesea capete regale şi celebrităţi din întreaga lume. Reşedinţa era una dintre destinaţiile de vacanţă favorite ale Prinţesei Diana.
Palatul Prinţesei Sissi, atracţie pentru sute de mii de turişti
Palatul Achilleion din Corfu mai este cunoscut şi ca Palatul Prinţesei Sissi, frumoasa împărăteasă a Austriei, care a cumpărat în 1889 un vast teren care oferea o privelişte încântătoare către laguna Chalikiopoulos şi muntele Pantokratoras. Pasiunea prinţesei pentru mitologia greacă se simte pretutindeni, de la numele pe care l-a dat palatului şi până la arhitectura construcţiei inspirate din Grecia antică.
Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES
Reşedinţa prinţesei, unde Sissi a învăţat limba greacă în sejururile sale lungi de vară, reprezintă unul dintre cele mai căutate şi vizitate obictive din Corfu. Pentru că, pe lângă atmosfera răcoroasă dată de marmura din interior, palatul este o desfătare a ochiului pasionat de istorie şi mitologie greacă, avându-l ca simbol central pe Ahile.
Chiar şi în curtea din spatele palatului străjuiesc două statui ale eroului grec, una realizată într-o viziune a prinţesei Sissi, mult mai delicată decât versiunea războinică a Regelui Prusiei, Kaiserul Wilhem al II-lea, care a cumpărat palatul după asasinarea Împărătesei Austriei, în 1898.
CorfuTown – oraşul ortodox în care te simţi ca în Italia
Capitala insulei, Corfu Town, se deosebeşte cu mult de celelalte aşezări greceşti. De la arhitectură până la anumite cuvinte păstrate din perioada veneţiană, în oraşul Corfu simţi că ai nimerit în Italia. Cu străduţe înguste, case vopsite în culori aprinse, cu mici piaţete în mijlocul cărora tronează fântâni, cu rufe întinse la uscat de la un apartament la altul, totul te duce cu gândul la un oraş italian. Parcă şi localnicii ar fi italieni, vorbesc mult, de la un balcon la altul, gesticulează, se salută de pe o parte pe alta a străzilor, iar ca mijloc de transport folosesc celebrele scutere.
Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES
Dar în oraş se vorbeşte şi limba română. La biserica din centrul oraşului, care păstrează moaştele Sfântului Spiridon, patronul insulei Corfu, omul care vinde lumânări şi diverse obiecte de cult te întâmpină în limba română. A învăţat de la turiştii români veniţi în pelerinaj la racla Sfântului Spiridon, considerat făcător de minuni şi ocrotitor al celor bolnavi.
Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES
Moaştele sfântului sunt scoase de 4 ori pe an din biserică, dar pot fi vizitate zilnic de credincioşi. De asemenea, credincioşii primesc de la biserică o bucăţică din cizmele sfântului “umblător” Spiridon, care sunt înlocuite în fiecare an. O legendă bisericească spune că Sfântul Spiridon, încălţat în fiecare an cu o pereche de cizme noi, le “toceşte” tălpile în peregrinările sale de peste an.
Corfu este al doilea leagăn al ortodoxiei elene, după Muntele Athos, aici fiind păstrate în siguranţă moaştele sfinţilor Spiridon şi Teodora, dar şi multe obiecte de cult importante pentru ortodoxie. Pe întreaga insulă sunt nu mai puţin de 440 de biserici şi mănăstiri, Paleokastritsa, Vlacherna şi bisericile în care se află moaştele celor doi sfinţi fiind printre cele mai căutate de credincioşi.
Pandemia a tulburat destul de mult economia insulei devenită cunoscută şi prin ecranizarea serialului The Durrell's, după romanul autobiografic al scriitorului britanic Gerald Malcolm Durrell.
Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES
“Anul trecut a fost greu, din cele şapte luni cât avem deschis pe an, am avut deschis doar trei, restul am primit şomaj şi în plus câte 440 de euro ajutor pentru fiecare lună în care nu am muncit. Anul acesta am avut trei luni în care nu am muncit. Noi suntem în centrul turistic al oraşului, unde vin foarte mulţi români şi ruşi. Eu fiind moldoveancă ştiu foarte bine şi rusă şi comunic foarte bine cu ei. Vin foarte mulţi pentru turismul religios la Sfântul Spiridon”, spune Irina din Republica Moldova, angajată la un magazin de bijuterii din centrul oraşului.
Corfu, destinaţie accesibilă pentru turiştii români
Pentru români, insula Corfu reprezintă o destinaţie facilă şi accesibilă. În cazul în care nu optează pentru una dintre cursele charter, românii pot merge pe varianta transportului cu maşina pe un drum de aproximativ 13 ore din Bucureşti. Până în Igoumenitsa se ajunge pe uscat, iar drumul continuă cu una dintre cele două linii de feribot, spre Corfu-Town, care ajung în 2 ore, sau una spre Lefkimmi, în sudul insulei, care durează o oră.
Cazările sunt variate şi pentru toate buzunarele, de precizat fiind însă faptul că în zona de Nord a insulei preţurile sunt mai ridicate.
“Aici în nord preţurile sunt mai mari. Noi avem cazare lângă oraşul Corfu, la 10 kilometri mai la sud, şi am dat 500 de euro pentru 10 nopţi. Am plătit-o de acum doi ani, dar din cauza pandemiei nu am putut veni anul trecut. Am primit un voucher şi am venit acum. Ca buget total pentru două persoane, cu transport cu maşina nu depăşim în niciun caz 1.500 de euro. Mai degrabă, mai aproape de 1.000”, spune un turist român venit cu familia şi alţi doi prieteni pe insulă.
Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES
Plajele neîmblânzite ale insulei Corfu sunt şi ele o atracţie pentru turiştii români, care vor să descopere cât mai multe dintre frumuseţile Greciei.
Canal d'Amour e o plajă mică, dar extrem de populară, pentru că apa a săpat în malul nămolos al uscatului atât de mult încât a creat un adevărat canal subteran care iese pe partea cealaltă a micii peninsule. Aici se înghesuie tinerii în special, pentru că umblă vorba că, odată ce ai traversat canalul cu perechea ta, te vei căsători curând.
“Am ajuns în Corfu pentru că acum i-a venit rândul, că sa zic aşa. Noi suntem îndrăgostiţi de Grecia, venim în fiecare an, şi acum am început să facem turul insulelor. Călătorim foarte mult de când au crescut copiii. Înainte mergeam la all-inclusive, acum, după ce au crescut, vrem să vedem cât mai mult. Insula e foarte frumoasă, mai ales în nord, în sud nu e chiar atât de spectaculos, unde avem noi cazare, dar este mult mai ieftin”, a afirmat un turist român.
Iar Insula Verde, aşa cum este cunoscută Corfu datorită pădurilor întinse, are plaje care îţi taie răsuflarea prin frumuseţea lor, cum ar fi Porto Timoni, Cape Drastis sau Logas Beach.
Paxos şi Antipaxos, raiul plajelor “caraibiene” din Europa
La doar o oră cu feribotul de Corfu se află Paxos şi sora sa mai mică, Antipaxos, insulele din Marea Ionică devenite cunoscute pentru plajele lor “caraibiene”. Sunt mai puţin vizitate de turiştii români, şi aici, ca şi în Corfu, cei mai mulţi fiind britanicii.
“Paxos nu cred că este foarte cunoscută în rândul turiştilor români, poate şi pentru că românii au în minte Acropole sau Mykonos, destinaţii mai cunoscute. Nu ştiu care este problema. Probabil că românii preferă hoteluri cu all inclusive şi aici nu avem hoteluri foarte multe. Avem apartamente, vile, în Paxos e un alt tip de turism. Preţurile pleacă de undeva de la 40 de euro pe zi pentru două persoane şi ajunge la sute, pentru că depinde ce alegi. Dar preţurile mi se par a fi corecte, iar clienţii sunt mulţumiţi, acesta este targetul nostru, ca turiştii să fie mulţumiţi. Nu ştiu care mai este acum salariul mediu în România, dar în august preţul unui studio pentru două persoane este în medie de 70 de euro. Şi este o ofertă corectă. Poate că românii nu ştiu lucrurile astea despre Paxos”, a afirmat primarul insulei Paxos, Spyros Vlachopoulos, în cadrul unui infotrip organizat de de Organizaţia Naţională de Turism a Greciei şi agenţia Paralela 45.
Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES
Edilul, bun vorbitor de limbă română, pe care a învăţat-o în perioada studenţiei, când a urmat cursurile Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti, le-a transmis românilor principale motive pentru care ar trebui să viziteze Paxos şi Antipaxos.
“Înainte de pandemie, în vârf de sezon, în Paxos erau şi 20.000 de turişti pe zi, iar la început de iunie sau în mai, undeva la 5.000-6.000. Dintre aceştia, români erau puţini, poate câteva sute. Am văzut maşini cu numere de România, maşini foarte scumpe. Sunt români care vin cu maşina prin portul Igoumenitsa, după o oră şi 40 de minute cu feribotul. Iar din Bucureşti până în Igoumenitsa faci cam 8-9 ore. De ce ar trebui să vină turiştii români? În primul rând trebuie să ştie că în Paxos pot face foarte multe lucruri pentru un loc atât de mic. Din pădure poţi ajunge în câteva sute de metri pe plaje superbe ca în Caraibe. Iar cu o maşină închiriată poţi petrece o vacanţă minunată în 3 staţiuni mediteraneene, locuri unice şi foarte frumoase. Este o insulă foarte foarte frumoasă, cu apa foarte curată, cu sate speciale”, a mai spus Spyros Vlachopoulos.
Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES
După mai bine de un an şi jumătate de pandemie, oamenii încep din nou să simtă nevoia de o legătură cu alţi semeni, chiar şi în vacanţe, pentru că acest lucru îi face să viseze la alte vieţi. Oamenii nu sunt făcuţi să fie izolaţi. Şi, cu toate astea, în Corfu, Paxos şi Antipaxos există o oarecare nostalgie discretă a unei răni care s-a închis. Oamenii caută plaje parcă ferite de ochii altora, care să le provoace această părere a unei iluzorii siguranţe sanitare. Şi asta îi face să caute locuri mai puţin turistice, unde este mai puţin dezvoltat turismul de masă.
De fapt, ceea ce este invariabil seducător la peisajul întâlnit în Corfu, Paxos şi Antipaxos, şi la viaţa rurală de aici, este o oarecare simplitate, care îţi dă senzaţia că te-ai apropiat de esenţa lucrurilor şi chiar a vieţii. Iar marea, în varietatea ei de nuanţe de albastru domină peisajul şi impune un ritm al existenţei, în care e normal să pierzi, aşa cum e firesc să şi dobândeşti. Pe o astfel de planşă oarecum sterilă, formată în mare parte din stânci, apă şi cer senin, sub un soare covârşitor, fiecare gest este util sau estetic. Să tai o rodie, să stai întins la soare, să bei un pahar de apă sau să înoţi, să pescuieşti sau să îmbraci o cămaşa din pânză subţire. Nimic excesiv nu e admis, nimic nu te poate distrage de la faptul că exişti şi toate astea există cu tine, de parcă ai fi constrâns să fii liber. Dar cine ştie vreodată cum e să fie liber? E o întrebare bună pe care să ţi-o pui în Grecia.AGERPRES (A, AS -autor: Adrian Ţone, editor: Nicoleta Gherasi, editor online: Ada Vîlceanu)