Pentru Oltiţa Cîntec, doctor în Teatrologie, preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru România, provocarea perioadei pandemice a constat în orientarea creativităţii către imaginarea unor formule de adresare estetică mediate electronic.
“Pentru arta teatrală din întreaga lume, 2020 a însemnat reinventare prin recursul la tehnologie, de a cărei intermediere a avut nevoie pentru distanţare spaţială. Camera de filmat, aplicaţiile de video-call, streaming-ul au devenit substitute de moment ale însuşirii teatrului de-a fi artă vie. Provocarea perioadei pandemice a constat în orientarea creativităţii către imaginarea unor formule de adresare estetică mediate electronic. Dacă e să vedem partea pozitivă a situaţiei, ea constă în accelerarea procesului de sondare a potenţialului artistic al noilor medii, pe care creatorii le-au tot investigat în scenă în ultimele decenii, dar acum au ocupat prim-planul. Apoi, difuzarea online a anulat graniţele fizice ale incintelor teatrale, a facilitat întâlnirea virtuală cu regizori şi actori din alte culturi teatrale, ne-a extras din rutinele profesionale şi ne-a îndreptat spre zone mai puţin circulate”, a arătat Oltiţa Cîntec, conferenţiar universitar la Facultatea de Teatru a Universităţii Naţionale de Arte “George Enescu''.
Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO
În perioada stării de urgenţă, s-a făcut teatru pe Zoom, s-a repetat de la distanţă, s-a jucat în direct, doar că spectacolul ajungea la public printr-un ecran. Pentru actori, transferul emoţional a devenit unul de la distanţă, stilul interpretativ s-a ajustat la particularităţile tipice filmului, care înseamnă o altă perspectivă, raportarea la obiectivul camerei de filmat, o altă dinamică scenică, o rebalansare a tehnicilor de expresivitate – este de părere aceasta.
“Practicile de receptare s-au acomodat şi ele la noile realităţi, mai familiare utilizatorilor de aparatură smart. Instituţiile teatrale şi-au deschis arhivele şi au livrat creaţii antologice, animând vizual propria istorie recentă. Criticii de teatru, teatrologii s-au oprit cu multă atenţie asupra acestor ajustări de paradigmă estetică'', a precizat Oltiţa Cîntec.
Ea a amintit de organizarea celei de-a VI-a întâlniri profesionale cu tema “Noi formate artistice, noi modalităţi de evaluare critică”.
''Aportul critic este esenţial în perioade de schimbare precum aceasta, prin reflectarea analitică a propunerilor artistice, prin feedback oferit creatorilor, dar şi publicului, care are nevoie de jaloane de orientare. Şi pentru că am menţionat publicul, ca destinatar, şi el a fost silit de context să se adapteze. A fost nevoie de deschidere pentru a accepta noile formate. A avut de gestionat dorinţa de a intra în atmosfera unică a sălii de spectacol, dătătoare a unei stări speciale, de socializare elevată. E limpede că spectatorii au dus dorul teatrului ca artă vie şi că sunt nerăbdători să revină în fotoliile elegante care, în pandemie, au fost înlocuite de canapeaua din sufragerie'', a menţionat Oltiţa Cîntec.
Ca teatrolog, aceasta se declară mulţumită că a reuşit să materializeze două proiecte importante.
''Am coordonat primul volum, singurul de la noi, consacrat artelor scenice în vremurile dominate de SARS-CoV-2 – 'Un virus pe scena lumii. Teatru şi pandemie 2.0'. E o carte la care am colaborat cu Maria Ristani (Grecia), Mirella Patureau (Franţa), Irina Wolf (Austria), Oana Stoica, Oana Cristea Grigorescu, Iulia Popovici, Cristina Rusiecki, Mihaela Michailov, Daniela Şilindean, Radu Nica, Silvia Dumitrache, Luana Pleşea. Cu o fotografie minunată pe copertă, surprinsă de ochiul exersat al scenografei Adriana Grand, o imagine cât o mie de cuvinte despre cât de afectată a fost scena de noul coronavirus”, ne dezvăluie Oltiţa Cîntec.
Al doilea proiect important este ediţia a XIII-a a Festivalului Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr.
“E un festival pe care îl organizez la Teatrul Luceafărul Iaşi şi care a fost evaluat 'festival remarcabil' de o comisie de experţi internaţionali solicitaţi de Asociaţia Europeană a Festivalurilor cu sediul la Bruxelles. Tema ediţiei de la început de octombrie a fost 'avarie pandemică', iar programul a reunit evenimente şi artişti din 10 ţări (Germania, Italia, Austria, Islanda, Franţa, Marea Britanie, Georgia, Japonia, Rusia, România), un mixt de spectacole live, online (live streaming şi streaming), radiofonic, dezbateri, lansări de carte, expoziţii. A fost o ediţie în care ne-am luat la întrecere cu virusul, cu restricţiile, în care am demonstrat că flexibilitatea şi creativitatea îl pot depăşi. FITPT a fost unul dintre cele câteva festivaluri care au avut loc în ţara noastră în 2020, care s-au ambiţionat să continue ca semne de speranţă, de optimism. Publicul a fost încântat literalmente”, subliniază Oltiţa Cîntec.
Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO
Cele mai dificile circumstanţe – bugetul prin care bătea vântul la capitolul proiecte, ne mai spune directorul artistic al Teatrului ''Luceafărul''.
“Am improvizat constructiv, am recurs la existentul în magazie. Sala goală, cu actorii pe scenă evoluând cu mască, viziere pentru a se proteja, jucând pentru spectatorii pe care îi bănuiau că există undeva, dispersaţi în lume. Personal, mi-au lipsit călătoriile, cele profesionale şi cele private. Nu am renunţat complet la ele, în FITPT am reuşit performanţa singulară la noi de a avea fizic o trupă din Germania, care şi-a asumat din start carantina de 14 zile la revenirea acasă'', a menţionat aceasta.
Planuri pentru 2021 există, chiar ambiţioase – recunoaşte ea.
''Avem planuri pentru 2021, chiar ambiţioase, suntem cu cartuşele teatrale pe ţeavă. Privim cu mare curiozitate către bugetul anului în curs şi sperăm ca el să fie pe măsura aşteptărilor artiştilor şi nevoilor culturale ale publicului”, şi-a exprimat încrederea Oltiţa Cîntec. AGERPRES/(AS – autor: Daniela Malache, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Adrian Dãdârlat)