“Acest program are toate premisele să devină începutul unei schimbări de paradigmă în zona aceasta de bunăstare a copiilor”, spune Mădălina Turza.
Potrivit acesteia, programul “Din grijă pentru copii” vizează acordarea de consiliere gratuită pentru copiii care au fost afectaţi de pandemia de COVID-19, asigurarea de sesiuni de formare pentru profesori şi alţi specialişti, introducerea în masteratul didactic a unui modul obligatoriu de dezvoltare a competenţelor psiho-emoţionale, introducerea în programa şcolară a unor tematici legate de managementul emoţiilor, de gestionarea relaţiilor cu ceilalţi copii.
De asemenea, programul îşi propune contractarea a peste o mie de psihologi pentru şcolile marginalizate.
“Din grijă pentru copii” are în vedere, printre altele, şi înfiinţarea camerelor de audiere a copiilor victime ale infracţiunilor la nivelul Inspectoratelor Judeţene de Poliţie şi o procedură unitară de audiere, dar şi crearea unui număr unic la nivel naţional pentru urgenţe legate de copii, care ar putea fi funcţional până la finalul anului.
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
AGERPRES: Programul “Din grijă pentru copii”, menit să acorde sprijin psiho-emoţional copiilor, va fi implementat după ce Guvernul va adopta, cel mai probabil săptămâna viitoare, o ordonanţă de urgenţă. De ce s-a ales această variantă legislativă, printr-o ordonanţă de urgenţă, şi nu s-a mers pe varianta unui proiect în Legislativ? Care e urgenţa?
Mădălina Turza: În primul rând, trebuie să ştiţi că în momentul în care am început acest demers, acum aproape trei luni de zile, am pornit de la ideea de a avea o hotărâre de Guvern, însă pe măsură ce lucrările Comitetului interinstituţional au evoluat şi grupurile tehnice, de asemenea, şi am început să avem dimensiunea acestui program ne-am dat seama că nu mai vorbim de o hotărâre de Guvern, ci vorbim de o ordonanţă pentru că proiectul de program aduce inovaţii în sistem, adică sunt elemente de noutate introduse – proceduri, procese, mecanisme – care nu aveau nicio altă bază legală şi atunci, noi am creat efectiv lucruri de la zero şi aveam nevoie de o ordonanţă. Faptul că ea este de urgenţă rezultă din însuşi scopul acestui program, care este acela de a adresa nevoile acum de urgenţă ale copiilor, ce reies din pandemia de COVID-19. Practic, programul îşi propune să adreseze nevoile psiho-emoţionale ale copiilor şi de siguranţă, care au fost profund afectate de pandemie, iar noi trebuie să începem acum să acţionăm. Dacă am fi avut un act normativ care ar fi trebuit să treacă prin Parlament, probabil că am fi vorbit de nişte luni de zile, poate chiar o jumătate de an sau mai mult, ceea ce practic ar fi anulat însuşi scopul şi esenţa acestui program care trebuie să adreseze acum, timpuriu, problemele de anxietate, de tulburări comportamentale, tentativele de suicid, depresia şi aşa mai departe la copii.
AGERPRES: Care vor fi etapele acestui program, pentru că aţi declarat că se va întinde pe o durată de doi ani de zile?
Mădălina Turza: Este gândit pe o durată de doi ani de zile programul în sine, însă mare parte dintre componentele acestui program sunt mecanisme care vor rămâne şi vor funcţiona în continuare. Aşa cum spuneam, programul are două componente. Are o componentă de suport psiho-emoţional pentru copii şi o componentă de siguranţă a copiilor. Pe partea aceasta de suport psiho-emoţional pentru copii vorbim, în primul şi în primul rând, de asigurarea accesului la terapii, psihoterapie, consiliere psihologică pentru copii. Peste 70.000 de ore de consiliere vor fi acordate gratuit copiilor care au fost afectaţi de pandemie. Acum că, dincolo de cei doi ani de zile, noi vom constata că nevoia subzistă în continuare, există toate pârghiile să prelungim acest lucru. Pe lângă partea aceasta de terapii sunt o serie de măsuri structurale pe zona de promovare şi dezvoltare a acestei componente a vieţii copiilor, pentru că vom introduce în programa şcolară tematici legate de managementul emoţiilor, de gestionarea relaţiilor cu ceilalţi copii, toată partea aceasta de dezvoltare personală pe etape de vârstă şi niveluri de înţelegere a copiilor.
Pentru a putea face asta, în schimb, avem nevoie ca profesorii să ştie să facă lucrul acesta. Şi atunci, programul are o componentă masivă de formare a cadrelor didactice şi a altor tipuri de specialişti care intră în contact cu copiii. Aceste formări vor fi unele foarte aplicate. Ele nu urmăresc doar să îmbogăţească dosarul profesional al profesorilor şi să obţină credite, ci ele vor fi făcute aplicat cu specialiştii, cei care chiar lucrează în astfel de domenii. Şi pentru că vrem ca această măsură să fie sustenabilă, introducem şi în masteratul didactic un modul obligatoriu, să-i spunem, de dezvoltare a unor astfel de competenţe pentru profesori. Practic, imprimăm în sistemul de educaţie această nouă componentă de dezvoltare a profilului emoţional şi a managementului emoţiilor pentru copii. Sunt foarte multe lucruri pe zona aceasta, de aceea vă spun că, din punctul meu de vedere, care am coordonat tot acest proces, cred că acest program are toate premisele să devină începutul unei schimbări de paradigmă în zona aceasta de bunăstare a copiilor.
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
AGERPRES: După cei doi ani de zile spuneaţi că ar putea exista pârghii de prelungire a programului. Pentru ce perioadă şi ce ar trebui să fie diferit în învăţământul românesc în privinţa acestei educaţii psiho-emoţionale după cei doi ani?
Mădălina Turza: Perioada de prelungire despre care putem vorbi este o chestiune care trebuie văzută în momentul în care ajungem în acel punct. Poate se permanentizează, poate copiii vor avea acces la suport psihologic în permanenţă atunci când este nevoie, este o variantă, sau dacă ne vom afla în continuare în condiţii grave de pandemie sau alte situaţii de genul acesta se va gândi etapizat. Atât timp cât noi am creat un mecanism de decontare a acestor terapii, altfel decât prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ceea ce este un element de inovaţie legislativă, pentru că în felul acesta nu mai medicalizăm partea aceasta de suport psiho-emoţional, nu mai obligăm copiii şi părinţii să meargă la psihiatru să obţină un diagnostic psihiatric ca să poată avea acces la o formă de terapie psihologică, ci pur şi simplu vor intra în contact direct cu psihologii. Asta este o noutate la noi în România, pentru că asta ne dorim să aducem aceste servicii mai aproape de familii şi de copii. Creând acest mecanism, el va putea fi dezvoltat foarte frumos în viitor.
În primul şi în primul rând, cred că totul pleacă de la calitatea resursei umane şi de la capacitatea acestora de a gestiona comportamentele disruptive ale copiilor, de a şti cum să relaţioneze cu ei şi cum să le traducă şi să le explice stările psiho-emoţionale prin care ei trec. Cred că acest bagaj minimal de cunoştinţe ar trebui să-l aibă orice fel de cadru didactic indiferent de materia pe care o predă, pentru că, dacă noi nu ştim cum să reacţionăm şi nu înţelegem de ce un copil, să spunem, este agitat, sau trânteşte, sau ţipă sau are diferite comportamente, înseamnă că vom intra în acest joc al neînţelegerii lui, în loc să înţelegem cauza esenţială şi să acţionăm ca atare. Practic, profesorii e bine să dobândească acest tip de cunoştinţe de a gestiona şi înţelege copiii şi acolo unde este nevoie de intervenţie să fie îndrumaţi către specialişti şi cu acest lucru vine programul, o dată prin formările acestea ce intră în zona de formare continuă, dar şi în zona de masterat didactic.
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
AGERPRES: Vorbeaţi de alte tipuri de specialişti. Cine sunt aceştia mai exact?
Mădălina Turza: Deşi se pune foarte mult accentul pe şcoală, programul nu se referă numai la elevi, se referă la toţi copiii care trăiesc în România sau ne dorim foarte mult acest lucru, inclusiv cei care sunt vulnerabili sau atât de vulnerabili încât nici nu ajung la şcoală şi atunci cu aceşti copii, din păcate, nu intră în contact dascălii, ci intră în contact asistenţii sociali, mediatorii sanitari, diferiţi specialişti din DGASPC-uri sau alţi oameni din comunitate din acele echipe interinstituţionale locale, care au acces la comunităţile marginalizate. Aceşti oameni vor interacţiona cu acest program, vor primi fişe, materiale, îndrumări de cum să identifice diferite riscuri la copii şi cum să procedeze mai departe atunci când întâlnesc situaţii de genul acesta şi să le asigure accesul la terapie, la diferite resurse pe care le pune la dispoziţie acest program sau alte mecanisme care există în România.
AGERPRES: Cum va ajunge acest proiect în şcolile de la sate, care încă ştim că mai au toaletele în curte? Cine se va preocupa de sănătatea emoţională a acestor copii, în contextul în care nu sunt asigurate condiţiile minime de igienă?
Mădălina Turza: Sunt două probleme la fel de mari, dar asta nu înseamnă că se exclud una pe alta. Da, faptul că într-adevăr există încă şcoli în România care sunt în situaţia de care aţi vorbit dumneavoastră, asta nu înseamnă că trebuie să aşteptăm să rezolvăm acele probleme şi apoi să ne uităm la starea de bine emoţională a copiilor noştri. Ştiu, din discuţiile pe care le-am avut cu ministrul Educaţiei şi nu numai, că se fac eforturi inclusiv prin PNRR, să spunem, de redresare a marilor probleme structurale ce ţin de infrastructura şcolilor. Acest program “Din grijă pentru copii” nu şi-a propus – şi ar fi absolut neonest să spunem că el va rezolva toate problemele din educaţie sau toate problemele copiilor din România – şi atunci, avem aceste două priorităţi: psiho-emoţional şi siguranţă şi pe acestea vrem să le facem bine. Şi anume, în aceste şcoli de care vorbiţi dumneavoastră, există şi urmează să crească cu cel puţin încă 1.000 de persoane de consilieri şcolari care vor fi, fie în şcolile respective, fie în şcoala principală la care este arondată şcoala aceia marginalizată. Peste 1.000 de psihologi, dacă îmi amintesc bine, care vor fi contractaţi şi aceştia vor merge în şcolile respective. Mai mult decât atât, diriginţii din acele şcoli şi învăţătorii vor beneficia şi ei de formare pe parcursul acestui program. Încercăm să ajungem cât mai mult putem la firul ierbii, chiar dacă uneori condiţiile materiale nu sunt cele mai strălucite, dar la fel de importantă este şi starea de bine sau echilibrul copiilor.
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
AGERPRES: Cum vor accesa acest program copiii care nu sunt şcolarizaţi, cei care au abandonat şcoala sau cei din centrele de plasament?
Mădălina Turza: Prin aceleaşi mecanisme ca toţi ceilalţi copii, pentru că punctele de intrare în program sau căile de acces în program nu numai că sunt numeroase sunt şi foarte facile. În primul şi primul rând, copiii pot avea acces la facilităţile şi la terapiile oferite de acest program, la iniţiativa părintelui. Aceasta este varianta ideală, în care părintele de bună credinţă observă că este ceva în neregulă cu copilul şi vorbeşte fie cu medicul, cu profesorul, cu cineva de la DGASPC, cu asistentul social ori cu cineva din primărie care îl îndrumă către psihologii acreditaţi, dar pe lângă aceasta, aşa cum vă spuneam mai devreme, asistenţii sociali din primării sau tehnicienii sociali vor merge în comunităţi şi vor putea să identifice copii care ar avea nevoie de astfel de sprijin. De asemenea, mediatorii şcolari. Sunt o serie de oameni care lucrează în acest moment la firul ierbii, dar care, să spunem, nu aveau suficiente pârghii de a le oferi copiilor alternative. Identificarea se poate face în multiple feluri, de către profesori, asistenţi sociali, mediatori şcolari, medicul de familie, specialişti din DGASPC, chiar medic specialist dacă, de exemplu, copilul ajunge, să spunem, la urgenţe la spital cu o problemă medicală acută şi acolo medicul specialist observă că acel copil are o anumită tulburare psiho-emoţională, atunci poate mai departe îndruma copilul sau părintele către sprijin în program.
AGERPRES: Cum devine un copil eligibil ca să beneficieze de acest program şi ce se întâmplă la finalul şedinţelor de consiliere?
Mădălina Turza: Condiţiile de eligibilitate sunt, să spunem, unele fireşti. Adică: copilul trebuie să aibă între 3 şi 18 ani inclusiv şi trebuie să nu mai fi participat la încă o rundă de consiliere sau suport psiho-emoţional în acelaşi program într-un an de zile. Ideea este că nu ar trebui să dubleze serviciile într-un an de zile. Acestea sunt condiţiile de intrare în program. Lucrurile se întâmplă în felul următor: odată ajuns copilul, sau însoţitorul sau cine l-a îndrumat la psiholog acesta îi face o evaluare şi psihologul stabileşte dacă este nevoie să intre într-o formă de terapie şi ce fel de terapie sau nu. Dacă se stabileşte că copilul are nevoie de intervenţie psiho-terapeutică sau consiliere psihologică, atunci încep efectiv şedinţele care pot fi trei, patru, cinci, şase, zece, în funcţie de situaţia copilului, iar psihologul respectiv face o serie de rapoarte de evoluţie şi progres ale copilului în sensul respectiv, dacă lucrurile escaladează şi este o chestiune ce depăşeşte competenţa clinicianului va fi îndrumat către medicul psihiatru, intrăm într-o altă zonă. Dar dacă lucrurile sunt în zona psiho-emoţională, la finalul intervenţiei, psihologul face un raport calitativ care va fi transmis Centrului Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog, care va centraliza aceste rapoarte şi va face verificări, monitorizare, control şi plus partea de audit a calităţii pe care o face Colegiul Psihologilor din România, care este partener oficial în acest program şi, practic, ei sunt cei care pun la dispoziţie reţeaua de psihologi cu specializare pe copii şi, la rândul lor, au propriile mecanisme de verificare.
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
AGERPRES: Cei care vor beneficia de formare au şi obligaţii?
Mădălina Turza: Nu sunt prevăzute astfel de mecanisme coercitive, pentru că am pornit în acest program de la principiul bunei credinţe. Credem că dascălii din România au nevoie de investiţie reală în dezvoltarea capacităţilor lor. Noi ştim că s-au făcut de-a lungul timpului zeci şi sute de tot felul de cursuri, pregătiri şi formări. De data aceasta va fi diferit şi, din ce am văzut în grupurile de lucru, am văzut foarte mult entuziasm şi am văzut psihologi, psihiatrii, psihoterapeuţi, profesori care s-au întâlnit prima dată în această formulă şi toţi aveau ca azimut buna credinţă şi interesul copilului. Cred că, dacă reuşeşti să ajungi în felul acesta la dascăli, mare parte dintre ei îşi vor face treaba.
AGERPRES: Ordonanţa de urgenţă ar trebui să prevadă şi înfiinţarea unor camere de audiere destinate copiilor victime ale infracţiunii, în fiecare judeţ. Unde anume ar urma să se înfiinţeze astfel de camere?
Mădălina Turza: Această măsură face parte din componenta de siguranţă şi cred că este un lucru pe care România merită să-l aibă. Suntem în anul 2021 şi cred că, până în momentul acesta, există 10 sau 11 camere şi acelea făcute cu sprijinul societăţii civile sau al altor actori privaţi. Este inadmisibil aşa ceva şi atunci, cu sprijinul Inspectoratului General al Poliţiei Române, vom operaţionaliza în fiecare judeţ, la nivelul Inspectoratelor Judeţene de Poliţie, camerele de audieri. Ele se numesc generic camere. Sunt două încăperi cu un sistem informatic, cu o echipă care vorbeşte într-un anumit fel cu copilul, este multă infrastructură acolo în spate şi foarte important, pe lângă camerele în sine, vorbim şi de o procedură unitară de audiere a copiilor pentru că acum, când se ascultă un copil care acel copil este victima unei infracţiuni, este un copil foarte amărât în momentele acelea, de regulă el interacţionează cu foarte mulţi actori, cu procurori, cu poliţişti, cu medici, cu asistenţi sociali, cu psihologi. Fiecare vorbeşte cum consideră de cuviinţă şi gestionează relaţia cu copilul, lucrurile acestea în ţările civilizate se întâmplă după o anumită procedură şi ideal este copilul să interacţioneze cu persoana cea mai empatică şi prietenoasă, iar modalităţile de a comunica să nu fie nu neapărat unele de tip anchetă poliţienească. Practic, povestea aceasta a camerelor de audieri vine cu o schimbare de paradigmă.
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
AGERPRES: Există colaborare cu Ministerul Educaţiei, cu cel al Sănătăţii, pe întreg proiectul, dar cu primăriile? Pentru că la nivelul administraţiilor locale există DGASPC-urile, care au şi ele acest rol de a identifica situaţiile în care copiii trăiesc o traumă emoţională.
Mădălina Turza: Nu numai că avem vreo colaborare, sunt parte din acest program. Ministerul Educaţiei este co-iniţiator, alături de Secretariatul General al Guvernului, al acestui program. Cea mai mare componentă şi mai consistentă se desfăşoară prin intermediul sistemului de educaţie şi fără sprijinul ministrului Cîmpeanu şi al întregului sistem de educaţie nu am fi reuşit să conturăm acest program. În egală măsură, Ministerul Sănătăţii este şi el implicat prin partea aceea de evaluare a calităţii şi de monitorizare a serviciilor psihologice pentru copiii. De asemenea, autorităţile locale prin structurile lor asociative au fost parte a acestui mare grup de lucru pentru că doar cu sprijinul lor, cu acei angajaţi din primării, din comune, din sate şi aşa mai departe, putem să ajungem la oameni. Deci toată lumea are cumva o mică atribuţie, mai mare sau mai complexă în acest program, în baza unui plan de acţiune făcut extrem de minuţios, după formatul marilor proiecte europene, cu termene limită, responsabili nominali şi aşa mai departe. În ceea ce priveşte DGASPC-urile, da, au un rol foarte important şi sunt evident parte în acest mecanism creat de program, din mai multe puncte de vedere.
În primul şi în primul rând, pentru că şi ei au acele echipe mobile care merg în situaţiile de abuz, neglijare pentru copii, dar să nu uităm că pe lângă asta programul aduce acel număr unic de urgenţă pentru copiii, număr scurt, altul decât 112, dar va fi tot de trei cifre, unde copiii, părinţii, alte persoane care sesizează fapte care nu cad neapărat în sfera lui 112, ce înseamnă urgenţă atunci, iminenţă de viaţă, pot sesiza DGASPC-urile. La acest număr unic vor răspunde Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului şi vor avea, iată pentru prima dată, un sistem foarte transparent în care apelurile vor fi trasabile, vom şti exact cine sună, când sună, cum s-a rezolvat cazul. Exact ca la 112, astfel încât ei să poată să deplaseze echipele mobile eficient de fiecare dată când este nevoie, pentru că se întâmplă de foarte multe ori acum să nu funcţioneze lucrurile atât de bine tocmai pentru că nu au posibilitatea să identifice apelantul, de unde sună, sunt o grămadă de aspecte tehnice de care nu beneficiau, dar acum vor avea practic o infrastructură aproape similiară cu cea de la 112 colegii din DGASPC-uri astfel încât va fi şi mult mai transparent şi vor trebui să facă pasul către ceea ce înseamnă intervenţia în regim de urgenţă la standarde europene.
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
AGERPRES: În cât timp am putea avea acest nou număr unic?
Mădălina Turza: Cu sprijinul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, dacă nu mă înşel, până la sfârşitul anului.
AGERPRES: Proiectul va beneficia de un buget de aproape 6 milioane de euro pe cei doi ani de implementare. De unde provin mai exact banii?
Mădălina Turza: Principala sursă de finanţare a programului reprezintă bugetul de stat. Dacă între timp vom găsi şi pârghii suplimentare din fonduri europene sau fonduri externe nerambursabile cu atât mai bine, dar sursa principală este de la bugetul de stat, tocmai pentru că premierul României a considerat că este o problemă suficient de importantă şi de mare pentru a securiza aceşti bani pentru acest program.
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
AGERPRES: În ce fază se află ordonanţa de urgenţă acum?
Mădălina Turza: Suntem într-o fază foarte avansată. Practic, astăzi (joi – n.r.) cred că vom definitiva luarea avizelor de la ministerele de linie, astăzi trebuie să sosească şi avizul MAI, avizul Ministerului Muncii înţeleg că este pe drum şi mai urmează Justiţia şi Finanţele, Consiliul Economic şi Social care ştie despre acest program şi apoi intrăm în şedinţă de Guvern.
AGERPRES: Va fi săptămâna viitoare?
Mădălina Turza: Săptămâna viitoare, sper din tot sufletul să intrăm miercuri în şedinţă cu el şi să avem primul program naţional de suport pentru copii aşa cum merită şi copiii noştri. AGERPRES/(A – autor: Florentina Peia, editor: Mirela Bărbulescu, imagine: Cătălin Soci, editor imagine: Andrei Cârlan, editor video: Alberta Forgiarini, editor online: Ada Vîlceanu)